Cred că a venit timpul să vorbim despre timp. De fapt nu ştiu dacă e timp vreodată, dar pentru că e vorba taman despre timp, aş dori să-mi fac un pic de timp, între timp, mai ales acum, când suntem la sfârşit de an, când foarte multă lume îşi face bilanţul, cu timp ori fără timp.
E cam ciudat să vorbeşti despre timp acum când nimeni nu mai are timp. Şi totuşi. Cine a făcut timpul, ce e timpul, cum se măsoară, ce valoare are, ce viteza are, de ce trece mai repede sau mai greu? Sunt întrebări care se pun mereu. Numai că răspunsul nu vine niciodată la timp pentru a mulţumi toata lumea. Din punctul de vedere al fizicii, timpul este mişcarea în spaţiu. Deşi acest lucru nu poate fi măsurat cu adevărat sau demonstrat, ceea ce face ca el să nu existe.
Şi totuşi lumea vorbeşte continuu despre timp. Mai nou timpul este foarte scump ori cum spun englezii ,,time is money". Timpul este perpetuu şi intangibil, nu-l poţi atinge, nu-l poţi vedea şi oricât te-ai strădui nu-l poţi opri. Deşi de multe ori ai dori acest lucru în momente speciale. Mai mult decât atât, câte persoane nu ar vrea să mai dea timpul înapoi, să o ia de la capăt, să schimbe greşelile trecutului, să revadă persoanele dragi. Dar timpul nu permite asta pentru că este prietenos şi generos atunci când eşti bine, dar poate fi duşmanul tău atunci când te grăbeşti, când nu ai terminat treaba şi aştepţi ceva, pe cineva şiii......... nu mai ai timp.
Eu cred că Dumnezeu a creat lumea fără timp. Pentru că El nu are nici început, nici sfârşit şi nu-i trebuie timp. El este Alfa şi Omega. Eu cred că omul a numit timpul pentru a se ajuta de el iar timpul i-a devenit stăpân. Omul este sluga timpului. Îşi dozează eforturile şi îşi face planurile în funcţie de timpul pe care îl are sau pe care nu-l mai are.
În ultima perioadă se vehiculează că timpul nu mai funcţionează după coordonatele iniţiale, că e mai scurt, că ziua are mai puţine ore. Numai că ceasurile ne arată ca timpul îşi vede de cursul lui imperturbabil, constant şi poate enervant de conştiincios. Iar aici nu contează dacă e linear sau relativ.
Timpul este scurt. E lipsă de timp pentru că omul a pierdut contactul cu cel care e în afara timpului, cu Creatorul. Mulţi îl ocolesc pe Dumnezeu scuzându-se că nu au timp fără a se gândi că timpul petrecut în compania lui Dumnezeu, acasă sau la biserică, nu este un timp pierdut ci un câştig de timp, pentru că acolo, în comuniunea cu Dumnezeu, depăşeşti bariera timpului şi constaţi că timpul nu este o constantă a universului. Constaţi de fapt că timpul este măsura vieţii şi că viaţa vine de la Cel care ne-a creat.
Într-un fel timpul nu-l putem învinge decât cu veşnicia. Iar veşnicia trebuie căutată la timp, ori în timp util. Noi spunem mereu că nu avem timp pentru asta. Uneori, dacă nu avem timp, trebuie să ne facem. De ce? Nu se găseşte la vânzare nicăieri.
