Locuiesc intr-un targ prafuit , aflat la marginea Baraganului , dar sunt un om norocos . Lucrez undeva in Portul Constanta si ma simt iubit de Dumnezeu : IN FIECARE ZI IMI ZAMBESTE MAREA !
Trezirea mea este mai matinala . Pe cand inca dorm cocosii , picioarele ma duc mecanic spre gara . De foarte multe generatii neamul meu s-a deconectat de la ciclurile naturii, asa ca nu mai am in sange unele obiceiuri si nu am toate simturile conectate la realitate, decat cand deja sunt la birou .
Cum ajung in gara, ma simt atacat de sindromul izolarii . Oamenii , nemultumiti de sistemul in care traiesc , trag de limba persoanele sincere si duc vorba mai departe , catre stapanii sistemului , care - ce sa faca si ei - saracii , iau masuri impotriva celor care gandesc , ca doar n-or sta cu mainile in san, sa vada cum se duce de rapa o societate asa de armonios construita .
In tren ma cuprinde cand somnul ,cand disperarea , cand furia , si incep sa ma gandesc la destructurata societate romaneasca . Nu mai avem nici macar clase sociale si asta nu de ieri de azi ci de zeci de ani . Distrugerea societatii romanesti a inceput , paradoxal , in anii cu cea mai mare efervescenta economica : in socialism . De ce ? - vor sari ca arsi nostalgicii … Care efervescenta ? - vor mesteca printre dinti comunistii de ieri, azi capitalisti convinsi, pana la urmatoarea revolutie .
Cand a inceput disolutia ? - Atunci cand un taranoi a ajuns in fruntea partidului si implicit a statului asa-zis comunist . S-a simtit strain de mediul in care actiona si si-a spus ca sunt prea multe elemente reactionare , burgheze , chiar si in randurile clasei muncitoare , fiind necesara o infuzie de sange proaspat de la tara.
A inceput o industrializare furibunda , in care cantitatea era mai importanta decat calitatea . Stai , prostule ! -imi rasuna in urechi protestele oamenilor muncii din minunatele fabrici care astazi sunt proiecte imobiliare de succes . -Toti aveam servicii si exportam produsele facute de taranoii de noi, cum ne jignesti tu, in zeci de tari !
- Da , dar cu ce pret ! Tara s-a indatorat si a muncit , practic pana la prabusirea sistemului , pentru a plati datoriile . Stiti, in fapt, cu ce s-au platit datoriile ?Raspuns: Cu produsele agricole . Faimoasa noastra industrie a fost gandita sa functioneze in special in cadrul CAER , pe principiul “noi va dam masini si utilaje proaste , dar va luam pantofii si textilele pe care nu vi le-ar cumpara nimeni de urate ce sunt “ Minciuna ! Faceam multe lucruri de calitate , pe care le vindeam tarilor dezvoltate - vor spune rrromanii revoltati . Asa este, dar repet: cu ce pret !
Si-au pus vreodata intrebarea muncitorii (doar cu numele ) care ieseau multumiti pe poarta fabricii , burdusiti de lucrurile dosite ( cum numai o minte de roman poate concepe ), ca furaciunile micsorau productivitatea muncii si , fiind in concurenta cu tarile din sistemul capitalist , ne bateam singuri ? “– Ceee, ba’ ?...nu furam …. mai luam si noi una-alta , de care aveam nevoie pentru un ciubuc nevinovat sau pe langa casa …” vor suspina ipocrit oamenii .
De ce a fost muncitorul roman asa ? Sa ne uitam in biografia lui si a familiei lui si vom da peste niste tarani , mereu inselati de arendasii carora li se raspundea furand de pe camp tot ce se putea . Statul , prin reprezentantii lui , a actionat intotdeauna impotriva intereselor celor multi si romanii au capatat gena fentarii autoritatilor . Socialismul a distrus pana si Talpa Tarii , cea mai rezistenta clasa sociala romaneasca si singura de la noi care a dat o cultura unica in lume . Voi v-ati uitat la un cuplu de tarani imbracati in straiele populare , in zi de sarbatoare ? -Parca sunt o pereche regala !
Socialismul a facut din tarani niste monstrii fara nicio legatura cu pamantul si cu locurile unde traiesc , pe care au ajuns , alienati fiind , sa le distruga . Si asta pe fondul sutelor de ani de spoliere turceasca sau a te miri carei populatii -migratoare sau nu - ce se nimerea prin partile astea . In lipsa capacitatii de a da un raspuns armat victorios , am devenit mioritici , smecheri si puturosi . Ne-am curvit …( Unii , cu pretentii citadine , vor spune ca ne-am borfasit ). Limba romana e bogata in nuante , dar in portretul nostru tot cacaniul predomina …
Stii cati dintre intelectualii de astazi sunt copii de tarani si fac cinste tarii ? -Stiu ! Cand se intalneste puterea de a indura a taranului cu geniul pus de Dumnezeu , se naste un Brancusi , un Eminescu ...dar cati sunt ca ei ? In numele construirii socialismului si a inaintarii tarii spre comunism , am distrus intelectualitatea si am pus in loc niste licentiati cu pamant sub unghii , incapabili sa aibe constiinta civica si initiative creatoare , santajabili prin spaima de a nu se intoarce la coada vacii (ce amenintari striga Elena Ceausescu catre ministrul de externe Stefan Andrei? (si omul asta chiar avea unele aptitudini ) Nu putea avea coloana vertebrala , pentru ca in copilarie a stat mult timp aplecat la culesul recoltei . Am imburghezit clasa muncitoare , facandu-i activisti pe cei mai versatili dintre muncitori si i-am adaugat de picioare o mare masa de salariati neinvatati cu disciplina muncii , cu ochii jucand dupa tot ce se putea fura , dispusi sa dea spaga pentru un loc de munca (numai in Romania se da spaga pentru asa ceva si , inevitabil , angajatii se fac ca muncesc ) ...Am inventat nepotismul , P (ile).C (unostinte).R (elatii).-ul si am creat o burghezie comunista ce au dat nastere beizadelelor si a facut din distrugerea economiei nationale o afacere de familie ...
Taceti , ipocritilor! Nu mai vreau sa aud minciuni, scuze, lamentari! Mars inapoi in satele de unde nu trebuia sa plecati! Cu trei capre si o sticla de tuica va veti face fericiti pe voi si pe cei pe care i-ati impiedicat sa evolueze profesional , la nivelul aptitudinilor si puterii lor de munca ....Voi, taranoilor, ati inventat dictonul -" meseria se fura" ...Dobitocii dracului , meseria se invata temeinic de la cei care stiu sa faca acordul subiectului cu predicatul ... Ati vrut sa fiti chiori in tara orbilor , v-ati vandut pamantul si caprele pentru a fi ''domni la oras'' si acum nici iarba nu mai creste , fabrici nu mai sunt , padurile le-ati taiat , temperand anemicele proteste ale impotentei si caricaturalei societati civile , cu declaratii savante gen - ''e lemne'' , v-a ramas doar bautura ! Va scuzati lasitatea , hotia si prostia spunand ca aveti copii de crescut !...Sigur , taranoii " nouveaux richess" se scuza la Paris ca au popor prost!...
Eu sunt doar un biet navetist ...Brusc ma trezesc hohotele companionilor din compartiment si fierea mi se umfla ca un balon de la mirosul de transpiratie ...Sigur , zic eu plin de rautate , e normal sa le fiarba sangele , la ora asta mulgeau vaca , dadeau de mancare la animale ...Ce rost are sa le reprosez ceva , fie si mirosul de transpiratie... Imi vor raspunde cu tupeu (unde-i bunul simt al taranului , cantat de poetii semanatoristi ?) , de cele mai multe ori , cu o tigara intr-o mana si cu o sticla de bautura in cealalta , ca ei dau banii la copii , nu pe prostii ca mine , cel fara de urmasi …
Trenul intra , in sfarsit , in gara Constanta ! Ochii carpiti de somn imi sunt zgaraiati de supermarketul ce se construieste intre linii si de blocul turn in constructie , pe putinul spatiu verde ce mai ramasese intre vechile blocuri comuniste .
Ma grabesc spre usa , pentru ca urmele educatiei nefolositoare si stanjenitoare , primite de la parinti , sa nu ma determine sa ajut vreo reprezentanta a sexului frumos sa coboare din tren ... Daca-i tanara se va spune (uneori si de catre persoana ajutata ) ca vreau s-o agat … daca-i batrana si neumblata in lume - sau poate prea umblata - va crede ca vreau sa-i fur bagajele sau te miri ce alta tampenie izvorata din prea multele refulari stranse intr-o viata in care nici macar nepoti cu bun simt n-a fost in stare sa aiba ! Nu toate sunt asa , dar mi-e lehamite sa mai am de-a face cu astfel de personaje .
Imi indes sapca proletara pe cap cand trec pe langa doamne sau domnisoare cunoscute , dupa stravechiul imn :
Cu căciulile pă frunte
Stăm de viacuri, ca un munte
În curbura arcului Carpati
Asta e căciula mea
Şi o port cum se purta,
Că-i obicei din daci lăsat
La iesirea din gara , pe trotuarul langa care stau microbuzele ce merg spre statiunile de pe litoral , inot printre sclifoaie , fierea mea mult incercata erupe si scuip ... ''Rusine !''- aud in urechi reprosul mamei … Ma uit in urma ca si cum as putea s-o zaresc si raspund in gand celei care m-a crescut - ''Mai taci ! M-ai invatat o groaza de prostii !''
Brusc fruntea infierbantata este racorita de briza ... printre macarale si vapoare zaresc MAREA , ce parca imi zambeste :) .Cu plamanii pompand in fiecare celula a corpului aerul reconfortant , grabesc pasii . Cand ajung la Poarta Cinci , baiatul din targul prafuit de la marginea Baraganului iese la suprafata si exclam : - Ce norocos sunt ! IN FIECARE DIMINEATA IMI ZAMBESTE MAREA !
)
