Nichita Stănescu 
Din nou, noi 
Bun, dar cu noi cum rămâne? 
Ei au fost mari, tragici, sfinţi… 
Ei au mâncat pâine, 
părinţilor noştri le-au fost părinţi. 
Dar noi, dar cu noi?… 
Lor le-a fost frig, au pătimit, 
au mers prin zăpadă, prin noroi, 
au murit şi s-au nemurit. 
Noi trăim, cu noi cum rămâne? 
S-a hotărât ceva? S-a hotărât? 
Când anume şi ce anume? 
Suntem, dar ne este urât!


 
                         
                         
                         
                         
						
						
					
 
						
						
					
 
                                             
                














 
                                                     
                                                    




 
					