Lacrimile unuia dintre inițiatorii referendumului pentru modificarea Constituției m-au facut sa incerc o incurajare adresata celor ce au participat la unicul efort cetățenesc din istoria democrației românești manati de dorinta( fără speranță pentru cei asemenea mie) de a opri distrugerea sufletului românesc .
Poate ar fi bine sa puna raul inainte si sa ajunga la concluzia ca nu mai pot salva un intreg popor si sa încerce să salveze niste principii etern si universal valabile indiferent de dumnezeii la care se vor închina generatiile viitoare.
Cand si-au dat seama cei se hrăneau cu lumina născută din mințile geniale ale antichității ca lumea lor nu mai are capacitatea de a se autocurata de relele care o duc pe drumul autodistrugerii au ales să trăiască înconjurați de cei asemenea lor in mici comunități care evitau pe cat posibil contactul cu o lume in putrefacție.
Altii au fost si mai exclusivisti si s-au izolat doar cu familia lor trăind din ce le oferea o mică bucata de pământ .
Si astazi avem exemplul celor care au ales să se izoleze in încercarea de a-si salva principiile de viata si urmasii de tavalugul distrugător al unei lumi in descompunere renuntand în totalitate la tutela statului in ceea ce priveste rolul de formator al noilor generații.
Nu stiu cum traiesc cei de astazi care nu mai vad in stat sau in societate un sprijin , dar despre predecesorii lor din antichitate stiu ca nu le-a fost usor supraviețuind doar comunitățile cele mai izolate care au stiut sa nu atragă atenția nici prin bogatie si nici prin principiile ce le guvernau viata.
Cand s-au mai linistit lucrurile dupa lunga noapte a Evului Mediu timpuriu urmasii lor au fost capabili să declanșeze Renașterea , o epocă ale cărei realizări nu numai ca le admiram si astazi , dar deja simțim că nu mai trăim intr-o societate in stare sa mai nască un Michelangelo , un Tizian sau alți astfel de titani aparuti aparent miraculos după o mie de ani de întuneric.
Nu imi permit sa dau sfaturi , eu doar am vrut sa-i încurajez pe minoritarii care considera ca sunt valori pe lumea asta mai presus de propria lor viata ce nu pot fi negociate si nici nu pot fi date la schimb pentru ca nu au pret.Lacrimile lor pot fi apa vie , hrana viitoarelor generații de titani ce vor scoate lumea din întunericul in care vom fi aruncați de către demiurgii lumii noastre.
