Să nu credeţi că am devenit un bucătar iscusit şi că acest meniu propus în titlul postării este unul pur gastronomic. E doar ceva ce combină plăcerea gustului bucatelor de post cu reţinerea de la vorba multă şi veninoasă.
Acum începe postul Crăciunului şi este momentul în care bunii creştini obişnuiesc să lase deoparte pentru o scurtă perioadă de 6 săptămâni mâncărurile de "dulce", să lase deoparte relele obiceiuri, clevetirea, minciuna, ura, hoţia, mândria....... înlocuindu-le cu rugăciune, cu milostenie, cu colinde, cu smerenie, cu tot ce face bine sufletului.
Sunt sigur că multă lume încearcă să ţină post, folosindu-se de această perioadă pentru curăţirea corpului de toxine şi a sufletului de păcate. Dar din păcate sunt şi persoane care nu văd decât partea curativă a acestui post, un regim alimentar necesar slăbitului pentru o siluetă de invidiat.
În general Biserica vorbeşte despre post ca fiind abţinerea voită de la anumite alimente ce sunt socotite a fi de "dulce" ştiut fiind faptul că un corp bine strunit este gazda unui suflet liber. Pentru că un organism supraîncărcat, saturat, este supus bolii şi sufletul este închis în dorinţa nestăvilită de consum continuu.
Evident că şi împotriva celor care spun că postul este chinuitor se găseste răspuns. În primul rând că postul e personal, e voit, nu este impus ca o obligaţie ci ca un îndemn. Copii până la 7 ani sunt scutiţi de post aşa cum scutite de post sunt femeile gravide şi lăuze. Copii până în 12 ani, bătrânii peste 70 de ani, bolnavii, soldaţii şi cei care fac muncă fizică grea zi de zi, trebuie să ţină un post uşor în care pot consuma lapte, brânză şi ouă. Şi dacă cârcotaşilor li se pare un supliciu postul de mâncare nu au nici o scuză atunci când înjură, fură, mint, clevetesc, beau peste măsură, pentru că aceste lucruri vin din interior (pofta) şi nu sunt o povară pentru trup.
Ideea este că o porţie de pulpă de praz cu limbă dulce se referă la efortul conjugat al omului de a se strădui ca pentru o perioadă să se abţină de la ceea ce face rău trupului şi sufletului, ca la sfârşitul acestei perioade să se îndulcească de bucuria praznicului Naşterii Domnului alături de îngeri şi cetele de colindători.
. 
