Imi place toamna cu veşmintele ei colorate şi parfum de bogaţie.
Liniştea caldă îţi da o senzaţie de calm nesfârşit,de relaxare totală.Pădurea parcă a absorbit toată paleta de culori.
Mă aşez pe stratul de frunze picurate de culoare.O vreme mă las pradă senzaţiei de bine de leneveala binemertitată.
Foşnetul ruginiu al pădurii mă îmbie la visare,cioburi de amintiri mă împresoară.
E atât de bine şi totuşi lipseşte ceva…….toate simţurile tânjesc după o îmbraţişare.
Imbrăţişarea aceea ce-ţi dă aripi,ce-ţi risipeşte teama,îmbrăţişarea aceea plină de iubire.
Simt că toate simţurile se atrofiază în lipsa afecţiunii.Mi-e dor dar mi-e şi teamă.Va veni oare până va mai fi culoare,înainte ca totul să devină tern şi cenuşiu?
Voi mai simţi la fel ca-n altă toamnă?
Aş culege toată culoarea,s-o pastrez într-un ungher al sufletului,să pot simţi mereu frumos şi liniştit.
Vântul adie uşor şi-mi duce dorul departe….
Faine si tare bune trebuie sa fie!
