Este o reteta veche, traditionala din Moldova. Mi-a placut foarte mult si am considerat ca merita salvata si facuta cunoscuta. Reteta ii apartine maicii Sofronia. Nu am reusit inca sa o probez asadar poza nu-mi apartine, dar ca imagine a ceea ce este in continutul retetei este poza cea mai potrivita.
Se pot face mucenici de post sau de dulce. Cum cei de dulce sunt cei mai buni, vă recomand o reţetă tradiţională: pentru zece persoane,:
1 kg făină, 10 gălbenuşuri, 3 albuşuri, 2 ouă întregi, 1 pahar de zahăr tos, un păhărel de unt topit, o jumătate de păhărel de ulei (untul topit şi uleiul se amestecă), 1 baton de vanilie, 60 g rom, coajă rasă a unei portocale, coaja rasă a unei lămâi mici, 50 g drojdie, 50 g de miez de nucă pisat, 1 linguriţă de sare (rasă), lapte, miere.
Presărăm gălbenuşurile cu sare cu câteva ore înainte de a începe pregătirea mucenicilor. Drojdia se desface în puţin lapte călduţ, îi adăugăm 2 linguri de făină şi o lăsăm la loc cald, dar nu fierbinte, ca să nu moară fermenţii din drojdie.
Luăm două pahare de făină şi lapte călduţ; turnăm, puţin câte puţin, laptele peste făină, amestecând fără încetare, până obţinem o cocă subţire ca smântâna.
După aceasta coca s-a mai răcorit, luăm un ou întreg, o linguriţă de zahăr tos şi amestecăm totul împreună cu coca. Apoi adăugăm drojdia (dacă a crescut), amestecăm totul bine şi mai adăugăm 3 albuşuri bătute spumă. Batem bine, turnând în continuare puţină făină. Trebuie să obţienem o plămădeală moale. Pe aceasta o punem la un loc cald (nu fierbinte).
Luăm gălbenuşurile şi zahărul tos, bine pisat, şi le frecăm până ajung ca o cremă. Când a crescut plămădeala, punem în ea gălbenuşurile, vanilia (tăiată bucăţele), romul, coaja de lămâie şi coaja de portocală.
Mestecăm acest aluat cu mâna, adăugăm o jumătate de pahar de unt topit amestecat cu ulei (lăsăm deoparte jumătate din cantitatea de unt şi ulei); începem să frământăm adaugând treptat restul de făină. Dacă, după un sfert de oră de frământare, aluatul e încă tare, îi adăugăm, puţin câte puţin, lapte cald (nu fierbinte), până facem un aluat moale. Continuăm să frământăm, ungându-ne mâinile din când în când cu restul de unt topit şi ulei.
Apoi ungem, tot cu unt topit, vasul în care punem aluatul. Pe aceasta îl lăsăm să crească într-un loc călduţ. Apoi începem să facem mucenici: luăm o bucăţică de aluat, o întindem rotund (groasă cât un deget de femeie); împletim aluatul în două , facem apoi din el un 8 lung (ca să semene cu o siluetă umană), de aproximativ 15 centimentri lungime.
Mucenicii se pun într-o tavă unsă cu unt topit (să nu se atingă între ei) şi-i mai lăsăm o oră să crească într-un loc călduţ.
În acest timp pregătim nuca pisată. Batem un ou şi ungem cu el mucenicii, cu ajutorul unei pene. Apoi îi punem în cuptor. Când sunt rumeniţi, îi punem pe o farfurie întinsă, îi ungem cu miere încălzită şi-i presărăm cu miez de nucă pisat.
Mucenicii se pot şi fierbe, în loc să-i coacem. În acest caz, se fierb în sirop de miere şi de zahăr. Tot fierşi sunt şi mucenicii de post, în care untul se înlocuieşte cu ulei, iar laptele cu apa. Bineînţeles, nu mai punem ouă.
Povetele maicii Sofronia
. 
