Amintiri din copilarie - Gustul dulce ascuns in oalele bunicii

Mmmmm, miros de caramel imbietor, de putina prinsoare, dor de soare si de mare, de bunici si de razmerita impotriva statului la masa, doar asa ca sa nu te mai joci putin cu amicii de cartier. Va suna cunoscut? Era eterna pendulare intre: "Lacrimaaaaaa, la masaaa" si "Iaraaaa...abia am terminat de mancat. Mai stau un pic, doar un pic". Apoi venea mirosul mai sus amintit si cum era printre putinele mirosuri dulci ale copilariei comuniste, era irezistibil. Si cand ajungeam la oale, oare ce gaseam? Nimic altceva decat taieteii cu pesmet caramelizat, in care pe alocuri mai pluteau cristale de zahar crocante. Si mi-e dor de bunici, de zilele acelea fara cusur intr-o lume pacatoasa cum era si chinuita de lipsuri fel de fel. Mi-e dor de mingea mea etern sparta in care imi intra piciorul cu totul si de prietenii mei care-si varau nasul pe geamul deschis al camerei mele ca sa ma ispiteasca: "Mah, mai ai mult de scartzait vioara aia, sau vii la joaca?". Veniti la joaca in bucatarie?