Niciodata nu mi-a placut sa fac prajituri cu foi, dar acum mi-am schimbat parerea despre prajiturile cu foi. Pentru ca aceasta prajitura se face atat de rapid si e atat de buna incat imi pare rau ca n-am facut-o pana acum. Dar am mai avut un motiv pentru care am fugit de ea si anume amoniul din foi. Am tot cautat pe net alte retete dar pana la urma am ramas la reteta originala si mi-am dat seama ca amoniul n-am fost o problema pentru ca nu se simte decat atunci cand se coc foile, apoi mirosul dispare si intr-adevar prajitura devine atat de frageda incat se topeste in gura.
Reteta o am de la mama insa crema am luat-o de pe net si nu-mi pare rau pentru ca grisul face crema mai pufoasa si mai aerata.
Intr-un vas se bat ouale cu zaharul si uleiul, se adauga laptele fierbinte in care se adauga amoniul. Atentie, ca laptele se va umfla si va face spume. :) Se adauga apoi faina, amestecand la inceput cu o lingura si apoi framantand cu mana pana cand aluatul nu se mai lipeste de maini. Se imparte aluatul in 4 parti egale. Eu am cantarit fiecare bucata, sa fiu sigura ca foile imi vor iesi egale. Se coc 4 foi pe dosul unei tavi unse cu unt si tapetata cu faina. Foile se intind (eu le-am cam peticit dupa cum se vede :D, pentru ca n-am reusit sa intind o foaie perfect dreptunghiulara), se inteapa cu furculita sa nu se umfle si se coc 8-10 minute la foc mic. Atentie, ele trebuie sa ramana albe. Se manevreaza cu grija pentru ca sunt destul de fragile si casante.
Din faina, gris, zahar, lapte, coaja de lamaie se fierbe o budinca ce se lasa sa se raceasca apoi se pune in frigider pana se raceste bine de tot. Eu am adaugat si zeama de la o jumatate de lamaie (n-am pus de la o lamaie intreaga pentru ca imi era teama ca va fi crema prea acra) si am amestecat bine budinca.
Untul se bate spuma cu mixerul, se adauga apoi treptat budinca. Se imparte crema in trei parti egale, se umplu foile si se pune prajitura in frigider pana a doua zi, cand se pudreaza cu zahar si se poate taia in felii dreptunghiulare sau in romburi.