Comentarii (52)
Padre, iar te rasfeti, lasa ca eu pricep cam pe unde bati, mai mereu, dar uneori ma fac ca nu pricep....
Mihaela, cum spuneam la final, cei care sunt dezamăgiţi, merită alte răsărituri, ceilalţi, care dezmăgesc, apun în propria lor mândrie. Nu cred că e om care să nu fi pătimit din cauza acestor răni, dar peste toate, cum spuneai, important este să putem merge mai departe cu gândul că şi cei care rănesc se vor întoarce (spăşiţi) vreodată. Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos, dar apoi, cu lacrimi, s-a întors.
Cleme, doar nu crdeai că te las aşa, fără "să-ţi zic vreo două". 
)
Nici pomeneala, ma astept la orice, oricand, oriunde, din partea ta....
Cleme, hala prieten ţi-ai ales, ca să fiu în tonul blogului. ))
Belea mi-a trebuit, belea am capatat, dar zau daca nu-i bine asa....
No. aşa vezi, ai început să-ţi revii, bine că-s un pic exigent cu tine, că altfel... )
Mare minune, ca esti prin zona sa ma 'tragi'' de maneca....ma gandeam sa-ti aduc un set de pixuri la Benga, ca poate nu mai ai cuce sa scri...
Îţi dai seama cât o să adun acolo de scris, atâta ceata, vai, trei luni o să fac recenzii pe urmă. )
Raspunsul la intrebarea ta, Padre 
Sunt oameni dragi si impartasesc cu ei aceiasi pasiune. Pe unii dintre acesti oameni dragi i-am cunoscut si personal si mi-au lasat o impresie foarte buna. In schimb eu cred ca prietenia adevarata consta in mai mult decat o prietenie virtuala. Poate inca nu am cunoscut eu prietenia adevarata. 
Seara buna , Parinte !!! Viata fara prieteni e seaca , urata , trista . Avem nevoie de oameni in jurul nostru cu care sa ne impartasim bucuriile si necazurile . De multe ori mi-am deschis inima si totul s-a intors impotriva mea . Am avut dezamagiri de la prieteni , a durut dar a trecut , inca o lectie de viata . Si tot mai cred in prietenie , asa sunt eu , uit relele , viata e scurta si grea si nu merita sa traim izolati si tristi .Eu aici ma simt intre prieteni , majoritatea virtuali dar pe multi ii simt aproape , oare gresesc ?Sa fim buni si iubitori !!!Seara binecuvantata , Parinte !!!
Camelia, ai răspuns matur, echilibrat, şi-mi pare bine că ai gândit aşa. Vezi tu, eu am intrat în virtual, mai activ, în urmă cu 10 ani, adică atunci când tu intrai în clasa a IX-a. Am prieteni în viaţa reală, dar sincer, în aceşti ani mi-am făcut prieteni, în real, şi din virtual, iar câţiva, oameni tare buni şi faini, chiar de pe bucătăraş, oameni cu care m-am văzut, oameni în casa cărora am intrat ori care au venit la mine. Şi sunt convins că ei m-au acceptat nu doar pentru ceea ce sunt în viaţa de zi cu zi, ci şi pentru felul cum sunt ca om. O prietenie adevărată are câteva semne: dă, primeşte, întreabă, se destăinuie, mănâncă şi se bucură. De aceea, cine poate face aceste lururi, fără a cere ceva la schimb, va avea prieteni, cine nu, şi doreşte doar să primească, nu va avea.
Delia, ştii cum e cu prietenii? E ca-n situaţia copiilor, căci aduc bucurie sar şi grijă, aduc senin, dar te şi pun la încercare. De suferit, din cauza lor, dar şi a noastră, suferim şi vom suferi, important este ca în anumite situaţii, de fapt în toate, să nu apună soarele peste supărarea noastră, peste dezamăgirea noastră. Lumea în care trăim, materialistă prin excelenţă, nu prea lasă loc de prietenie aşa cum era odinioară, dar sunt convins că-n sufletele oamenilor buni, indiferent de vitregiile timpurilor, prietenia tot va înflori. Seară binecuvântată şi vouă!
Padre, gandurile pe care le asterni pe aceste pagini virtuale imi bucura ochii si ma poarta intr-o lume mai buna. Gandurile tale pline de culoare, lumina si frumusete ma fac sa imi imaginez o poveste in care lumea este minunata. Probabil toti isi imagineaza aceasta poveste, sau poate nu. Realitatea este dura, si povestea asta frumoasa se termina repede, mult prea repede.
Camelia, viaţa e dură pe exterior, la interior trebuie să fie mereu frumoasă, ăsta-i secretul, asta-i magia vieţii. Vezi tu, dacă nu-ţi trăieşti viaţa ca pe o poveste, nu poţi avea o viaţă de poveste, dar pentru asta trebuie să accepţi/acceptăm toate personajele, atât zânele şi prinţii, cât şi zmeii ori cotoroanţele, indiferent de hramul lor. De-alungul anilor am ascultat poveştile de viaţă ale multor oameni, le-am urmărit viaţa de poveste şi mi-am dat seama că dincolo de măşti şi durităţi, în fiecare, undeva ascuns, există şi lumina aceea care străpunge şi cele mai întunecate momente. Şi mai ştii ceva, un om foarte bătrân, la vreo 90 de ani, trecut prin război, comunism, văduvie şi copii morţi, mi-a spus într-o zi, că de-ar fi să trăiască viaţa de la cap, chit că a îndurat destule, ar lua-o de la zero fără să clipească. Asta e mentalitatea unui om sănătos, aceea de învingător. Şi dacă lângă el, în momentele de cumpănă, ştie să-şi atragă şi oameni care să-i fie sprijin, adică prieteni, cred că şi de 30 de ori ar lua viaţa de la capăt, cu toate încercările ei.
Sincer, rar, dar foarte rar mai exista prietenii adevarate. Eu din tot prietenii facuti pana acum, doua doua prietene mi-au ramas aproape, aproape sufletului. Desi acum sunt casatorite, plecate in alte orase, au copii si nu ne vedem sau auzim prea des, dar in momentul in care o facem, ne bucuram enorm, cel putin pentru mine asta este sentimentul. Dar am avut prietenii la care am tinut mult, de fapt la acesi oameni, dar uite ca m-au dezamagit, desi nu stiu din ce motive. Dar am pe cei mai dragi oameni din viata mea aproape, iar asta ma bucura cel mai mult 
...Restul, e can can....
Rocsi, can-can ori nu, trebuie să recunoaştem că oamenii zilelor noastre caută senzaţionalul. Lipsa timpului, menţionată de mine în articol, e doar o scuză pentru a ne hrăni egoismul, căci n-ar fi un capăt de ţară, mai ales acolo unde e sănătate, ca oamenii să se vadă mai des. Mă gândesc la potecile dintre case, la vremurile când oamenii se adunau şi vorbeau, făceau pâsat, fierbeau o ţuică ori un vin, tot discutau până la ceas târziu, la lumina lămpii ori la opaiţ, în timp ce femeile torceau ori intrau la ţesut în război. Noi avem virtualul şi televiziunea, avem falsele valori, devenite modele, idoli chiar pentru mulţi oameni ai planetei. Rezultatul? Simplu, nu mai ştim să legăm prietenii şi să ni le păstrăm pe cele vechi.
În rest, toate-s vechi şi nouă-s toate, cum zicea poetul, adică răutate şi bunătate la un loc, lacrimi şi zâmbete deopotrivă. Cineştie să facă diferenţa între ele, să aleagă ce-i bun, este un om de nădejde şi-un prieten ce poate fi oricând de ajutor.
Offf Padre...intotdeauna am considerat ca intr-o prietenie trebuie sa si dai daca vrei sa primesti, nu numai sa astepti si sa ai pretentii( cum fac unii)...trebuie sa si simti cu cel cu care te tii de mana pe drumurile vietii...din pacate multi pe aceste carari se indeparteaza( motivele lor), iti dau drumul la mana iar simtirea nu mai este aceiasi...si-atunci te desparti, poate te mai revezi peste ani, poate nu....dar cu siguranta fiecare lasa macar o mica urma in suflet....eu zic sa incercam ca macar urma lasata de noi sa fie frumoasa....asa gandesc eu ....cea care pune baza pe ceea ce simte mereu....randurile tale imbie la meditatie....ca de fiecare data!
Ruxy, rândurile mele sunt aşa de simple, încât, sincer, de multe ori gândesc că n-are să le citească nimeni.
Prieteniile adevărate răzbat prin timp indiferent de distanţele fizice. Mă gândesc deseori la anii petrecuţi în cămin alături de colegii (prietenii) mei. După ani de zile ne întâlnim şi povestim cu poftă anii petrecuţi împreună, povestim cum împărţeam bucăţile de pâine ori cum băteam aleile parcurilor, cum "evadam" din cămin şi cum ne buc uram de fiecare năzbâtie făcută. Azi suntem oameni cu copii mari şi nu ne-a dispărut bucuria revederii, ceea ce înseamnă că se poate. E drept, există şi partea despre care am scris în blog, despre cei care, odată ajunşi "mari", uită de micile bucurii, se transformă în adulţii pe care atunci, în adolescenţă, nu i-ar fi suportat niciodată.
Oricum, un lucru e clar, cine ştie să-şi păstreze prietenii, ştie să dea cu aceeaşi bucurie cu care primeşte, ştie să sufere pentreu a aduce bucurie, ştie să se jertfească pentru a aduce pace.
Ceea ce era o data, acum chiar nu mai este Padre...E adevarat ca lipsa timpului, problemele de zi cu zi, indeparteaza chiar si prieteniile, dar daca tii la cineva cu adevarat, iti faci timp 1 minut, sa il auzi, sa stii ca e bine. Eu asa gandesc, dar nu toti considera asa, stiu asta. Mai sunt si aia care zic: da sa ma sune, doar nu o sa sun eu..Ce prostie!
Ai fi surprinsă, ori poate nu, Rocsi, să afli că încă mai sunt oameni care merg pe "sistemul vechi", şi-i admir pentru asta, fiindcă dincolo de alergătura cotidiană ştiu să se întâlnească şi să se bucure la fel de simplu ca acum 20-30-40 de ani.
În definitiv cred că nu e greu să facem toţi acest lucru, trebuie doar să mai închidem calculatoarele şi să lăsăm telefoanele să se odihnească pe vreo poliţă. Bine, e doar un pas, dar cred că următori vor veni de la sine.
Trist, dar foarte realist
Chiar zilele trecute mi-am zis "stop"
Luata cu valul mi-am dat seama ca ma ocup de niste chestii care nici macar mari satisfactii nu-mi aduc, doar imi ocupa enorm timpul, "mancandu-mi-l" in defavoarea lucrurilor simple si frumoase ale vietii sau chiar a responsabilitatilor .
Ma limitez la cat pot duce . Le voi face doar cand si daca am chef si timp.
O imbratisare prieteneasca, padre
https://www.facebook.com/ofertedemunca/videos/1359298950809948/
"Camelya
25.01.2016, 16:07
Eu nu cred in prietenie. Nu exista, nu mai exista. Oamenii sunt rai si devin prieteni cu alti oameni doar din interes."
Exista, Camy. Rara, foarte rara dar e atat de frumoasa!
Ma uit la sotul meu si la prietenul lui, mor de dragul lor, de mana intinsa INTOTDEAUNA celuilalt, de oricare dintre ei, fara a fi totusi o prietenie sufocanta. E exact cat si cum trebuie sa fie.
Asta inca ma face sa cred ca mai exista.
Si eu am prietene bune, la care oricand as putea apela (sau ele la mine), dar, DIN PACATE 
, jobul atat de solicitant (din pct. de vedere al timpului), casa, copiii, nu-mi mai permit sa le intretin asa cum erau.
D-asta am eliminat o parte dintre "mancatorii de timp fara rost", adica lucrurile de care nu am neaparata nevoie
Inseamna ca eu nu am cunocut prietenia. Ma bucur ca totusi mai exsta oameni care inca apreciaza prietenia adevarata! Te pup Gaby! 
ULTIMELE COMENTARII
TOP
utilizatori
2052 puncte
1250 puncte
1198 puncte
1103 puncte
1000 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
[email protected]
