Toama târziu, când oamenii se întorceau de la culesul porumbului bunica facea “ceva de aluat”. Fie scovergi, întorsuri, taşte sau în cele mai multe cazuri “colăcei cu miere de prună şi nucă răzălită”.
Îmi aduc aminte mereu de seriozitatea cu care trata lucrurile simple şi de pasiunea ei pentru bucătărie. Pasiune ce probabil ne-a insuflat-o tuturor. Când eram copil, bunica făcea aluatul într-o covată mare de lemn. Acum chiar daca respect cu sfinţeni reţetele ei, gustul nu este niciodata acelaşi ce a fost odată.
Ştiu că unele reţete se păstrează în mare secret, dar aceasta e atât de minunată încât nu îi pot refuza gloria pe care o merită.
1kg de făină
Se face o maia din lapte, zahăr , sare şi drojdie. În mijlocul făinii se face o adâncitură unde se toarnă maiaua şi uleiul. Începem să frământăm. Adăugăm şi apă călduţă până când aluatul capătă consitenţa aluatului de pâine, până când devine pufos. Acoperim aluatul cu un prosop de bucătărie şi îl lăsăm la dospit pentru 30-45 de minute, într-un loc călduros.
După ce s-a dospit mai frământăm preţ de 5 minute, iar apoi întindem aluatul pe suprafaţă pudrată cu făină.Decupăm gogoşii şi înainte de ai coace în ulei încins îi mai lăsăm la dospit 5 minute.
La sfârşit îi ungem cu miere de prună şi îi tavălim prin miez de nucă. De adaugat e faptul că eu am “ameţit” nuca în chopper 2 min.