Dulceața de fragi este o delicatesă între dulcețuri și se face chiar mai ușor și mai repede decăt cea de căpșuni. Ea se poate mânca așa cum este, sau mai ales, poate fi folosită ca decor subtil la unele dulciuri.
Mi-a plăcut dintotdeauna să fac dulcețuri și am avut o carte de căpătâi din care am învățat rețete, de care, cu timpul, m-am îndepărtat câte puțin, adăugând experiența mea în bucătărie pe care am căpătat-o de-a lungul anilor. Această carte care m-a inspirat mereu este "Conservarea fructelor pentru iarnă" și a fost scrisă de Natalia Tăutu-Stănescu.
Din aceste ingrediente se fac 3 borcane de dulceață. Dacă mai rămâne sirop, turnați-l într-o sticlă și folosiți-l ca atare, cu apă minerală, sau ca toping la alte dulciuri preparate în casă.
Fragii se aleg bine, unul câte unul, se pun într-o sită, se curăță de codițe și se cufundă de 2-3 ori în apă rece pentru a fi sigur curați.
Când s-au scurs bine se pun într-o farfurie adâncă (să fie plină cu vârf) și se lasă în așteptare până ce este gata siropul.
Într-o cratiță mai mare se pune zahărul cu apa la foc mic, până se dizolvă, după care se dă focul mai iute, ca să se lege siropul. Siropul pentru dulceața de fragi se leagă mai puțin decât cel pentru dulceața de căpșuni, pentru că fragii lasă mai puțină zeamă și fierb mai repede.
Când siropul este legat, se ia cratița de pe foc și după ce se oprește din clocotit se adaugă fragii. Se lasă astfel cratița cu fragi 15-20 minute, pentru ca fructele să lase zeama lor și se agită ușor cratița, pentru ca siropul să cuprindă toate fructele.
După acest interval de timp se dă cratița cu dulceață la foc iute și când se umflă se adună spuma care se ridică. După 5-10 minute se retrage cratița de pe foc, se adaugă zeama de la o lămâie și se dă din nou la foc iute. Se agită ușor cratița și se adună spuma, încercând siropul după metoda bobului de sirop care trebuie să cadă din lingură pe o farfurie, fără să se împrăștie imediat. Atunci dulceața este gata.
Se ia cratița de pe foc, se acoperă cu un prosop curat, umezit și stors (sau cu o foaie curată de hărtie, dar nici într-un caz cu un capac de metal sau de sticlă!) și se lasă până se răcește, eventual chiar până a doua zi, după care se pune în borcane curate.
Dulceața se păstrează în cămară, la un loc aerisit, curat și răcoros.
Tipsuri:
Fragii trebuie să fie tari și întregi, dar nu foarte copți. Fragii nu trebuie ținuți în apă cu bicarbonat (apă de var) precum căpșunii. Pentru dulceață folosiți vase emailate mai mari, pentru că dulceața se umflă la fiert. Nu faceți dulceață în vase în care preparați alte mâncăruri. E bine să aveți cratițe speciale pentru dulceață și pentru alte dulciuri. Siropul pentru dulceața de fragi trebuie să fie mai puțin legat decât cel pentru dulceața de căpșuni, pentru că sunt mai puțin zemoși și fierb mai repede. Preparați cantități mici de dulceață dacă vreți ca să aibă un aspect frumos (o cantitate mai mare de dulceață cere un timp mai mare de fierbere, fructele se strivesc, iar culoarea va fi maronie). Folosiți numai zahăr tos, nu pudră, care favorizează zaharisirea. Supravegheați permanent dulceața (oricum, durează puțin prepararea ei) pentru că se umflă și se revarsă peste marginile vasului. Adunați bine spuma formată, cu o lingură curată, iar la sfârșit, agitați ușor cratița, tot cu acest scop. Fierbeți dulceața de fragi la foc iute, pentru că fructele să rămână întregi și culoarea să fie frumoasă. Dacă fierbeți prea mult timp dulceața, fructele se vor terciui, iar ea va deveni închisă la culoare. Ca să știți dacă dulceața este gata, faceți proba cu bobul. Să nu se împrăștie imediat în farfurie, ci după puțin timp. Dacă rămâne bob mult timp, înseamnă că ați legat prea tare dulceața și se va zaharisi. Nu turnați dulceața caldă în borcane, pentru că fructele se pot strivi și se ridică la suprafață. Lăsați-o să se răcească, chiar până a doua zi, bine acoperită și la un loc retras, unde nu poate fi deranjată. Orice corp străin o poate zaharisi.