Magiunul este tot un gem de prune, dar cu textura mai groasa necursiva.
la tara se face acest magiun unde sunt conditii de fierbere la timp indelungat, pe foc de lemne si in tuci de arama.
Mult conteaza sa ai unde prepara conservele toamna cand faci in cantitati mari. Eu am mers la mama la tara undeva in judetul Olt intr-o zona de dealuri si livezi multe si am preparat un magiun taranesc din prune nealtoite, din acelea de tuica. Sunt foarte dulci si aromate si iese un magiun de te lingi pe degete.
Am spalat forte bine prunele si le-am lasat la surs, dupa care le-am spart, am scos sambrii si le-am pus direct in vasul in care am fiert magiunul(vasul are o capacitate de 25 L). Am presarat zahar peste ele si le-am lasat asa de seara pana dimineata.
Am facut un foc de lemne nu prea mare sa nu fiarba tare ca exista riscul de a se lipi si am pus vasul cu prunele pe pirostrie deasurpa focului.
S-a amestecat continuu in tuci cu o spatula de lemn(adica sotul meu a fost cel care a amestecat)
Intre timp am spart si samburi de prune si cativa de caise si am scos miezul din ei pe care l-am tocat mai marunt(cam in trei bucati).
Am fiert magiunul pana cand a scazut cantitatea sub jumatate din cat a fost la inceput(aproximativ 4 ore) pe parcurs verificam consistenta, luam magiun intr-o lingura de lemn si lasam sa se raceasca pentru a vedea cat de tare se ingroasa.
Cu cateva minute inainte de a ridica tuciul de pe foc am adaugat miezul din samburii de prune si caise si am omogenizat.
Am pus fierbinte in borcanele sterilizate le-am pus capacele si am acoperit cu paturi. Cand se raceste trebuie sa prinda o crusta deasupra daca este suficient de gros.
Este un magiun dulce-amarui de la miezul de samburi si foarte aromat. Mie mi-a iesit chiar dulce cred ca 750 gr zahar era suficient, dar asa sunt sigura ca se pastreaza mai mult de un an.
Am umplut 25 borcane de 800 gr din cantitatea rezultata.
1
magiunul original se face fara zahar, prunele trebuie sa fie foarte coapte si dulci.