Imi aduc aminte cu drag de multe lucruri pe care doream sa le mananc in copilarie si unele din acestea voi incerca sa le fac si pentru copilul meu. Scovergile aveau cumva mirosul povestilor lui Creanga. Aveam mereu o cana de lapte cald langa ele si stateam cu fratele meu sa ne povestim cate in luna si stele…
Mama le facea ori rotunde si simple (ca o lipie), ori ca niste fundite si le tapeta cu zahar pudra (unii le numesc minciunele). Oricum erau, noi le mancam cu mare placere.
Amestecam faina, drojdia, oul, sarea si apa pentru a obtine un aluat. Il lasam la dospit cam 30 de minute pana se dubleza ca volum. Intindem o foaie groasa de 1 cm care sa aiba forma vasului in care vom praji. Astfel obtinem scovergile simple ca o lipie. Daca aceeasi foaie o taiem in dreptunghiuri, pe care le sectionam pe mijloc si apoi le rasucim, obtinem funditele sau ceea ce mai intalnim sub denumirea de “minciunele”. Le prajim in ulei incins si le scurgem. Este indicat sa folosim prosoape de hartie care absorb surplusul de ulei. Le punem pe o farfurie si le pudram cu zahar. Putem sa le mancam si cu dulceata sau miere de albine.