Stiti ce fac cei care nu au de lucru? Isi cauta....Asa si eu, in ziua libera de 8 Martie, daca tot n-a trebuit sa merg la serviciu, mi-am cautat de lucru....Si mi-am gasit.....
Cu cateva zile in urma am primit de la niste prieteni o forma de nuci pe care mi-o doream de mult. Oare de ce???? OMG !! daca stiam ce ma asteapta!
Si cum va spuneam, m-am apucat de facut coji de nuci. Nuci impropriu spus. Sunt mari cat niste...degetare. Am reusit sa le umplu cu coada unei lingurite, deci va imaginati cam cat de mari sunt. Asa unite, sunt cam de marimea unor corcoduse. Pana la urma am reusit sa le fac, dar nu va spun cum arata bietul meu aragaz si bucataria mea de 4 mp. :D Si cat am frecat pe urma la forma de nuci de mi-au sarit ochii. Dar m-am lecuit si cel putin in urmatorii 100 de ani nu mai vreau sa aud de nuci. :D
Se bat ouale cu zaharul, vanilia si uleiul, apoi se adauga faina amestecata cu praf de copt. Din aluatul obtinut se modeleaza bilute, care se pun in forma bine incinsa si se coc pe flacara mica pana devin usor maronii. Se coc destul de repede, asa ca atentie sporita. (daca va incumetati)
Nu stiu daca se vede cat de mici sunt bilutele din aluat. Ei bine, cand a venit randul sa le pun in forma, am impartit fiecare biluta in doua, pentru ca erau prea mari!
Si asa arata cojile de nuci.
Si acum urmeaza o alta etapa din munca de chinez batran. :D Umplutul cojilor, care sunt atat de mici incat am reusit sa pun crema doar cu coada unei lingurite. Crema e un ganache de ciocolata, cu rom, nuci prajite si macinate si resturile din coji macinate si ele.