”Varza à la Cluj” pare să fie cea mai veche rețetă tipărită într-o carte de bucate a secolului al XVIII-lea. Ungurul Cserna András, istoric pasionat de gastronomie, a scris povestea bucătăriei ardelenești, în care a inclus și această extraordinară rețetă.
A căutat în manuscrise vechi, în scrisori și chiar în cărți poștale din secolele trecute, istoria ”Verzei à la Cluj”. Cea mai veche mențiune despre acest preparat apare în cartea maghiară ”Cărticica meșteșugului bucătăriei” scrisă de Kis Miklós, și care datează din anul 1695. În acea carte apare și rețeta sarmalelor, ca fiind un preparat pur românesc.
Se pare că etnologii și autorii cărților de bucate de altădată, considerau varza ca fiind cel mai bun aliment pentru un stomac sănătos, însă noi știm că varza este, de fapt, un aliment destul de greu digerabil. :)
Acestea fiind spuse, să trecem la treabă:
Varza se taie julien și se călește timp de vreo oră, la foc mic.
Ceapa se taie cuburi și se călește împreună cu carnea. Se adaugă moarea de varză și condimentele, apoi se lasă să fiarbă ( se mai completează cu apă dacă este nevoie ).
Orezul se fierbe în apa cu sare.
Într-o tavă ( eu folosesc de obicei o cratiță de fontă pentru că dă un gust aparte mâncării și totodată, aceasta se gătește mult mai repede ), așezăm ingredientele în straturi. Începem cu stratul de varză, apoi cel de orez, ultimul strat fiind cel de tocăniță și felii de cârnați.
Continuăm să așezăm straturi, ultimul fiind cel de varză. La final, amestecăm smântâna cu laptele și o răsturnăm peste ultimul strat. Se dă la cuptor până când smântâna începe să se rumenească.
Se servește bineînțeles cu pită proaspătă de casă. :)
Poftă bună!